LAMARCKÍSM s. n. teorie care explică evoluția filogenetică a organismelor prin influența condițiilor de mediu, a variabilității acestora și a moștenirii caracterelor dobândite. (< fr. lamarckime) Vezi definitia »

EGALITARÍSM s.n. Concepție social-politică utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. [< fr. égalitarisme]. Vezi definitia »

NEOANARHÍSM s. n. curent politic care reia și actualizează unele teze ale vechiului anarhism. (< neo- + anarhism) Vezi definitia »

MATERIALÍSM s.n. 1. Orientare în filozofie, opusă idealismului, care soluționează problema fundamentală a filozofiei, afirmând primordialitatea materiei, a existenței și caracterul secund, derivat, al spiritului, al conștiinței. ◊ Materialism dialectic = concepție filozofică a marxism-leninismului, care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; materialism istoric = parte integrantă a marxism-leninismului, având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; materialism mecanicist = filozofie materialistă care explică toate fenomenele prin analogie cu cele mecanice; materialism vulgar = curent din sec. XIX care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie. 2. (Depr.) Interes exagerat pentru problemele materiale. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. matérialisme, germ. Materialismus]. Vezi definitia »

ABOLIȚIONÍSM s.n. Mișcare politică în plină dezvoltare în prima jumătate a sec. XIX în S.U.A., prin care se propaga desființarea sclaviei negrilor cu scopul de a obține forță de muncă liberă pentru industria și agricultura capitalistă. [Pron. -ți-o-. / < fr. abolitionnisme]. Vezi definitia »