mentalísm s. n. 1. concepþie metafizicã potrivit cãreia realitatea este spirit. 2. atitudine a acelora care, într–un sistem lingvistic, considerã conþinutul ca un element determinant al expresiei. (<fr. mentalisme, germ. Mentalismus) 3. categorie a iluzionismului care consta in efecte care imita citirea gandurilor, premonitie, perceptie extra-senzoriala, telechinezie, telepatie. Vezi definitia »

EXCLUSIVÍSM s.n. Refuz categoric de a ține seama de părerile, de ideile altcuiva, de a veni în contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme]. Vezi definitia »

ANEROTÍSM s. n. anerosie. (< an¹- + erotism) Vezi definitia »

-MORFÍSM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are o anumită formă”. [< fr. -morphisme, it. -morfismo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »

MITRAÍSM s.n. Religie antică bazată pe cultul zeului Mithra; mazdeism. [Pron. -tra-ism. / cf. it. mitraismo, var. (după alte surse) mithraism, cf. Mithra – zeu al luminii la perși]. Vezi definitia »