MONOLITÍSM s.n. Caracter monolitic. [< fr. monolithisme]. Vezi definitia »

ETATÍSM s. n. teorie care cere statului să realizeze reformele recunoscute ca necesare. ◊ doctrină politică potrivită căreia statul trebuie să intervină direct în viața economică și socială. (< fr. étatisme) Vezi definitia »

INSTRUMENTALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. Școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive. V. simbolism (1) [în DN]. [Cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus]. Vezi definitia »

ELECTROTRAUMATÍSM s.n. (Med.) Electrocutare. [Cf. fr. électrotraumatisme]. Vezi definitia »

GEOTACTÍSM s. n. deplasare a unei celule, a unui organism în funcție de acțiunea gravitației; geotaxie, geotropism. (< fr. géotactisme) Vezi definitia »