Definita cuvantului măsea
MĂSEÁ, măsele, s. f. 1. Fiecare dintre dinții mari (terminați cu o suprafață plată) fixați în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om și la unele animale, servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor; molar1. ◊ Măsea de minte = fiecare dintre cele patru măsele care apar la sfârșitul adolescenței. ◊ Expr. (Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil. A-i crăpa (cuiva) măseaua (sau măselele) (în gură) = a fi nerăbdător, a avea mare nevoie de ceva. A trage (sau a o lua) la măsea = a bea mult, a fi bețiv. N-ajunge nici pe o măsea = e foarte puțin, e insuficient. A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe o măsea sau nici cât (să) pui pe o măsea = a avea foate puțin (de mâncare). A lepăda, a arunca etc. (pe cineva sau ceva) ca pe o măsea stricată = a se debarasa (de cineva sau ceva) fără părere de rău. 2. Compus: (Bot.) măseaua-ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori roșii, cu frunze pătate roșu-brun (Erythronium dens canis). 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare, ca formă sau ca funcție, cu măseaua (1) (la roata morii, la grindeiul de la piuă, la grapă, leucă, tălpile saniei, bocanci etc.) – Lat. maxilla „maxilar”.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măsea
cărugeá, cărugéle, s.f. (reg.) garoafă, văzdoagă. Vezi definitia »
SAFTEÁ s. f. (Pop. și fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Var.: (reg.) săfteá s. f.] – Din tc. siftah. Vezi definitia »
plăceá (plác, plăcút), vb. – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. Lat. placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), cf. it. piacere, prov., port. plazer, fr. plaire, sp. placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – Der. plăcere, s. f. (gust drag, bucurie); neplăcut, adj. (dezagreabil); neplăcere, s. f. (dezgust); displăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după lat. displicere; complăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după fr. complaire; complezant, adj., din fr. complaisant; complezență, s. f., din fr. complaisance. – Din rom. trebuie să provină sb. plakijer (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »
DUNGĂȚEÁ, dungățele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele formate din cinci foliole, cu flori purpurii, originară din Europa meridională (Lotus tetragonolobus).Dungat + suf. -ea. Vezi definitia »
preá adv.1. Foarte, excesiv. – 2. (Cu negație) Mult, suficient. – Var. Mold. pre. Lat. prae (Densusianu, Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707). Der. din sl. prĕ „foarte” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși sl. a produs în rom. pref. prea-, cu același sens din sl.: preacurat, foarte curat. În general, pref. prea- nu a fost productiv în rom., și se folosește numai în der. artificiale, calchiate din sl. și de uz exclusiv literar: preacîntat, adj. (lăudat), după sl. prĕpĕtŭ; preacovîrși, vb. (a întrece), cf. sl. prĕvŭziti; preacuvios, adj. (foarte cuvios), după sl. prĕpodobinŭ; etc. Toate aceste cuvinte sînt înv. și cultisme, fără circulație reală. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z