EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire. Vezi definitia »

CONCUSIONÁR s.m. (Jur.) Jefuitor al avutului public. [Pron. -si-o-. / cf. fr. concussionnaire]. Vezi definitia »

ȘABLONÁR s.m. (Rar) Lucrător care folosește șabloane. [< șablon + -ar]. Vezi definitia »

TUBÁR, -Ă adj. 1. referitor la trompele lui Eustache. 2. (despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) care pare a ieși dintr-un tub rigid. (< fr. tubaire) Vezi definitia »

SALIVÁR, -Ă adj. referitor la salivă. ♦ glande ĕ = glande sub limbă, care secretă saliva. (< fr. salivaire, lat. salivarius) Vezi definitia »