Definita cuvantului mătăcină
MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mătăcină
a o lua la moacă expr. a primi o bătaie zdravănă. Vezi definitia »
HÚDIȚĂ (HUDÍȚĂ), hudițe (hudiți), s. f. (Reg.) Ulicioară. – Hudă + suf. -iță. Vezi definitia »
OSTEOCONDRÍTĂ s. f. inflamație a oaselor și a cartilajelor. (< fr. ostéochondrite) Vezi definitia »
PÁNĂ s.f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne]. Vezi definitia »
mâine-dimineață, adv. Vezi definitia »