IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia. Vezi definitia »

RÉPLICĂ s. f. 1. răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris; ripostă. 2. ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ fără ~ = definitiv. ◊ (jur.) concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. 3. răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, terțet etc. 4. reproducere a unei opere de artă, executată chiar de autor. ◊ (arheol.) copie veche. 5. mulaj al unui corp obținut prin depunerea pe suprafața acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. 6. repetare (mai slabă) a unui cutremur de pământ. (< fr. réplique, lat. replica) Vezi definitia »

MIOGRÁMĂ s. f. diagramă a contracției musculare, la miograf. (< fr. myogramme) Vezi definitia »

RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [Pr.: -zu-ia-] – Răzui + suf. -eală. Vezi definitia »

ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. ◊ Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură. Vezi definitia »