HIGROMETRÍE s. f. ramură a meteorologiei care studiază metodele de determinare a umidității aerului; higroscopie. (< fr. hygrométrie) Vezi definitia »

LINIÁȚIE s. f. aspect vărgat al unor roci efuzive, produs de paralelismul mineralelor închise care s-au regrupat în benzi lungi pe direcții de scurgere. (< lat. lineatio) Vezi definitia »

IDIOPATÍE s.f. Boală independentă de alte boli pe care le mai are organismul, care își are propriile ei cauze. [Gen. -iei. / < fr. idiopathie, cf. gr. idios – propriu, pathos – suferință]. Vezi definitia »

HUMOLOGÍE s.f. (Geol.) Disciplină care se ocupă cu studiul diferitelor forme de humus. [Gen. -iei. / < fr. humologie]. Vezi definitia »

LEVITÁȚIE s. f. 1. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. 2. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric. (< fr. lévitation) Vezi definitia »