CORONAMÉNT s.n. 1. Ornament care încunună un edificiu, o poartă etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc., alcătuită de obicei din piatră cu forme geometrice regulate. 3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcătuirea unei păduri. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. couronnement]. Vezi definitia »

EXCITÁNT, -Ă I. adj. care excită; excitator. II. s. n. substanță, factor care provoacă excitația unui organ(ism). (< fr. excitant) Vezi definitia »

COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant) Vezi definitia »

PERORÁNT, -Ă s.m. și f. (Rar) Cel care vorbește mult; amator de discursuri. [< perora]. Vezi definitia »

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion]. Vezi definitia »