Definita cuvantului fraudă
FRÁUDĂ, fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fraudă
MERIDIÁNĂ s.f. 1. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ (Astr.) Meridiana locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. Canapea cu spătar și brațe inegale care ține loc de șezlong. [Pron. -di-a-. / < fr. méridienne]. Vezi definitia »
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo. Vezi definitia »
VÂLCEÁNCĂ, vâlcence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Râmnicu Vâlcea sau în județul Vâlcea. ♦ Locuitoare din municipiul Râmnicu Vâlcea sau din județul Vâlcea. – Vâlcean + suf. -că. Vezi definitia »
PERTINÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din fr. pertinence. Vezi definitia »
zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli Vezi definitia »