Definita cuvantului meridiană
MERIDIÁNĂ s.f. 1. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ (Astr.) Meridiana locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. Canapea cu spătar și brațe inegale care ține loc de șezlong. [Pron. -di-a-. / < fr. méridienne].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu meridiană
BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.). Vezi definitia »
smintílă s.m. (reg.) poreclă dată unui om fără judecată. Vezi definitia »
șárlă (șárle), s. f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creație expresivă, cf. cotarlă. Vezi definitia »
PENTAGRÍLĂ s. f. tub electronic cu vid, cu un catod, un anod și cinci grile. (după engl. pentagrid) Vezi definitia »
BURGÁDĂ s.f. (Rar) Burg mic; târgușor. [< fr. bourgade]. Vezi definitia »