hărăzí (hărăzésc, hărăzít), vb. – 1. A da, a acorda. – 2. A dedica, a închina. – Mr. hărăsire, hărzire. Ngr. χαρίζω (Murnu 27), în parte prin intermediul sl. charizati. – Der. hărăzeală (var. hărăzitură), s. f. (înv., donație; închisoare); hărăzitor, adj. (care hărăzește). – Cf. har, haram. Vezi definitia »

Vezi kukta. Vezi definitia »

BAGAÚZI (‹ fr.) s. m. pl. Denumire a colonilor și sclavilor din Galia și din Hispania, participanți la răscoalele antiromane din sec. 3-5. Vezi definitia »

ghélzi s. m. pl. – (Arg.) Bani. Germ. Geld. Se folosește numai în unele medii urbane. Cf. Pașca, Dacor., VII, 195. Vezi definitia »

BUGEZÍ, bugezesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se umfla la față (de boală, de somn etc.); a se buhăi. – Din buged. Vezi definitia »