STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni. Vezi definitia »

CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition]. Vezi definitia »

SEMICARBONIZÁRE, semicarbonizări, s. f. Proces de descompunere termică a cărbunilor la temperaturi de circa 500°-600°C în absența aerului, prin care se obțin semicocs, gudron și gaze; semicocsificare. – Semi- + carbonizare. Vezi definitia »

pozvolíre, pozvolíri, s.f. (înv.) permisiune, încuviințare, îngăduință, autorizație. Vezi definitia »

INDETERMINÁRE s. f. lipsă de determinare, de precizie. (după fr. indétermination) Vezi definitia »