Definita cuvantului stăpânire
STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânire
BIOSTIMULÁRE s.f. Stimulare a organismului cu biostimulatori. [Et. incertă]. Vezi definitia »
DEFIBRÁRE s.f. Acțiunea de a defibra și rezultatul ei. [< defibra]. Vezi definitia »
- care nu are forma; cu anomalii; deformat; pocit; monstruos; Vezi definitia »
REFUTÁRE, refutări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta. Vezi definitia »
PERSONALIZÁRE s. f. acțiunea de a personaliza. ◊ conștiința că percepțiile, reprezentările, ideile, sentimentele aparțin propriului eu. (< personaliza) Vezi definitia »