ruínă (ruíne), s. f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător). Vezi definitia »

múmă (múme), s. f. – 1. Mamă. – 2. Regina albinelor. – Muma pădurii, femeie căpcăun; vinariță (Asperula odorata); alte plante (Lathraea squamaria; Spiraea aruncus). – Var. î(n)mă, imă. – Mr., megl. mumă. Creație expresivă din limbajul infantil, cf. mamă, momîie. Der. din mamă prin intermediul unei forme cu a aton, ca mamă tá (Tiktin; REW 5277), este suspectă, fiindcă această formă nu suferă nici o reducere (mă-sa există, fără îndoială, pentru masa, atestat în sec. XVI, în loc de ma(mă)-sa). Mumîni, pl. înv. de la mumă, pare o formație analogică, precum tătîni, frățîni (după Tiktin, din lat. mammanis). REW 5277 îl derivă pe îmă din lat. amma; pentru folosirea lui imă, cf. Ghibănescu, Arhiva, VII, 651-7 și VIII, 367. – Din rom. provine ngr. μοῦμα „vrăjitoare” (Murnu, Lehnw., 32). Vezi definitia »

OSTEOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Condensare a țesutului osos. [< fr. ostéosclérose]. Vezi definitia »

șorlíță (-țe), s. f. – 1. Gaie (Milvus regalis). – 2. Vultur (Gypaetus barbatus). – Var. sorliță, șorlită. Bg. ušorlica „gaie”, cf. sb. ušara „cucuvaie”. Legătura cu rut. šulika (Candrea) sau cu surlă (Scriban) este incertă. – Der. șurligaie, s. f. (specie de șoim, Cerchneis tinnunculus); șurlicar, s. m. (gaie, Milvus regalis); șușugaie, s. f. (gaie). Vezi definitia »

GUMĂ s. f. 1. SubstanțĂ� vâscoasĂ� secretatĂ� de unele plante sau obținutĂ� sintetic, care se întĂ�rește în contact cu aerul. 2. BucĂ�țicĂ� de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cernealĂ� lĂ�sate pe hârtie; radierĂ�. o ~ de mestecat = bomboanĂ� din gumĂ� (1), cu o glazurĂ� dulce, care se mestecĂ� în gurĂ�. -DupĂ� fr. Gomme, it. Gomma, lat. Gummi, germ. Gummi Vezi definitia »