Definita cuvantului locțiitor
LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locțiitor
MEIOSPÓR s. m. (biol.) spor rezultat din meioză. (< fr. méiospore) Vezi definitia »
SOMNIȘÓR2, (1) s. n., (2) somnișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui somn2; somnuleț2. 2. S. m. (Bot.) Mac de grădină. – Somn2 + suf. -ișor. Vezi definitia »
ZBOR2, zbóruri, s. n. ~ 2. Adunare, reuniune. 3. (Banat) Colecție, mulțime (de obiecte). 4. (Mold.) Șezătoare (v. șezător (2). (din sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor, dublet al s. n. sobor < sl. sŭborŭ) Vezi definitia »
LAPIDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lapidează. (< fr. lapidateur) Vezi definitia »
CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor. Vezi definitia »