Definita cuvantului locțiitor
LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locțiitor
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Ne- + încăpător. Vezi definitia »
saiciór, saicióri, s.m. (reg.) scatiu, scaiecior. Vezi definitia »
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre Vezi definitia »
RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor. Vezi definitia »
ESCORTÓR, escortoare, s. n. Navă sau avion cu misiune de escortare. – Din fr. escorteur. Vezi definitia »