COVÉRGĂ, covergi, s. f. (Reg.) 1. Coviltir. ♦ Acoperământ de frunze, de crengi, de rogojini etc. care servește ca adăpost împotriva soarelui, a ploii etc. 2. Nuia încovoiată. ♦ Fiecare dintre sârmele care alcătuiesc scheletul umbrelei. [Var.: covércă s. f.] – Din bg. kuverki. Vezi definitia »

polățícă s.f. (reg.) 1. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; magazioară, șopron mic. 2. bucătărie de vară în gospodăriile țărănești. Vezi definitia »

parólă (paróle), s. f. – 1. Legămînt, angajament. – 2. Cuvînt de onoare. – Mr. parolă. It. parola, fr. parole, cf. tc., bg. parola „legămînt”. Cu acest sens, de la începuturile sec. XVIII. – Der. parolist, s. m. (om de onoare, cavaler). Vezi definitia »

PETROȘENEÁNCĂ, petroșenence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Petroșani. ♦ Locuitoare din municipiul Petroșani. – Petroșenean + suf. -că. Vezi definitia »

léurdă s.f. – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul alb. hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; după Scriban, în legătură cu lat. luridus. Der. par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Der. leurdeasă, s.f. (pădure); leurdar, s.m. (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda. Vezi definitia »