Definita cuvantului ocupație
OCUPÁȚIE, ocupații, s. f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiúne s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocupație
RĂSPẤNTIE, răspântii, s. f. Loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦ Fig. Moment hotărâtor în viața cuiva. [Var.: (reg.) răspíntene s. f.] – Din sl. raspontije. Vezi definitia »
EMPATÍE s.f. (Fil.) Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. ♦ Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V. intropatie. [< fr. empathie]. Vezi definitia »
PORTOGRAFÍE s. f. radiografie a venei porte cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. portographie) Vezi definitia »
MICROBIOLOGÍE s. f. știință care studiază morfologia și fiziologia microorganismelor. (< fr. microbiologie) Vezi definitia »
BROGLIE [brɔi sau brɔglí], Louis Vicotr Pierre Raymond, duce de (1892-1987), fizician francez. Contribuții la teoria nucleului atomic și studiul propagării undelor; a pus bazele mecanicii ondulatorii, emițînd concepția dualității undă-corpuscul (1924). Premiul Nobel (1929). M. de onoare al Acad. Române (1957). Vezi definitia »