Definita cuvantului ocupație
OCUPÁȚIE, ocupații, s. f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiúne s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocupație
-MERÍE elem. mero-. Vezi definitia »
ONOMASIOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază evoluția semnificației și a formei cuvintelor. (< fr. onomasiologie, germ. Onomasiologie) Vezi definitia »
PRESÉRIE, preserii, s. f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în serie. – Din fr. présérie. Vezi definitia »
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest care provoacă râsul. – Fr. bouffonerie. Vezi definitia »
ISOMETROPÍE s.f. v. izometropie. Vezi definitia »