FONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore și al funcției lor lingvistice; fonetică funcțională. (< fr. phonologie) Vezi definitia »

DOLIHOCEFALÍE s. f. Însușirea de a fi dolihocefal, faptul de a aparține tipului dolihocefal [Var.: dolicocefalíe s. f.] – Din fr. dolichocéphalie. Vezi definitia »

ORTODONTOLOGÍE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică având ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință]. Vezi definitia »

CRANILOGÍE s. f. v. craniologie. Vezi definitia »

CONTRABATERÍE s. f. 1. acțiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului. 2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. (< fr. contrebatterie) Vezi definitia »