Definita cuvantului ogivă
OGÍVĂ, ogive, s. f. 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ogivă
ÓBLIGĂ, obligi, s. f. (Înv.) Cambie, poliță2. – Din it. obbligo. Vezi definitia »
FETEÁSCĂ s.f. – V. fetesc (2) [DEX'98] Vezi definitia »
CATASTÁZĂ s. f. 1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (lingv.) impostație. (< fr. catastase) Vezi definitia »
MECANOTÉHNICĂ s.f. Mecanică (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < mecano- + tehnică]. Vezi definitia »
jénă (jéne), s. f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne. – Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant. Vezi definitia »