Definita cuvantului oligocen
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiile din această epocă. – Din fr. oligocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oligocen
CARBOGÉN s. n. amestec de bioxid de carbon cu oxigen, stimulent al căilor respiratorii. (< fr. carbogène) Vezi definitia »
LACRIMOGÉN adj. Care provoacă plânsul; care face să curgă lacrimile. ♦ (Fig. ; ironic) Care stârnește plânsul cu mijloace facile. [< fr. lacrymogène, cf. lat. lacrima – lacrimă, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »
ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naște]. Vezi definitia »
BACHOFEN [báhofən], Johann Jakob (1815-1887), istoric elvețian al dreptului. Cercetător al matriarhatului și al religiilor primitive („Matriarhatul”). Vezi definitia »
RÚMEN2, RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roșu; cf. scr., slovac. rumen) Vezi definitia »