Definita cuvantului organogen
ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu organogen
búmben (-nă), adj. – Amorțit, țeapăn, insensibil. Sb. bǫbĭnŭ „tobă”, după Scriban, de la bumb. Este poate cuvînt expresiv. Vezi definitia »
TÚNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. V. wolfram. [< fr. tungstène, cf. sued. tungsten]. Vezi definitia »
ULCEROGÉN, -Ă adj. Care produce ulcer. [< fr. ulcérogène]. Vezi definitia »
ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii). ♦ Pom sau crengi care se pun, în ziua de 1 mai, la poarta caselor. – Slav (v. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”). Vezi definitia »
NÚMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. Vezi definitia »