OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif. Vezi definitia »

ATRIBUTÍV, -Ă adj. Cu funcție de atribut. ◊ Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă. [< fr. attributif]. Vezi definitia »

DESCENSÍV, -Ă, descensivi,-e, adj. (Livr.) Descendent. – Din descensiune. Vezi definitia »

INCITATÍV, -Ă, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant. – Din fr. incitatif. Vezi definitia »

RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif]. Vezi definitia »