Definita cuvantului ordonanță
ORDONÁNȚĂ, ordonanțe, s. f. 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție. ◊ Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. ♦ (În trecut) Hotărâre, sentință judecătorească. ♦ (Înv.) Rețetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale. 3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc. – Din fr. ordonnance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ordonanță
HOMOSFÉRĂ s. f. strat inferior al atmosferei în care constituenții principali (azotul și oxigenul) rămân în aceleași proporții. (< fr. homosphère) Vezi definitia »
BRODÉZĂ s. f. femeie care lucrează broderii. (< fr. brodeuse) Vezi definitia »
DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance. Vezi definitia »
ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului datorită unor agenți virotici sau microbieni. – Din fr. endocardite. Vezi definitia »
OZONÍDĂ s.f. (Chim.) Compus organic obținut prin adăugarea ozonului la o olefină. [< fr. ozonide]. Vezi definitia »