Definita cuvantului orologiu
OROLÓGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orologiu
príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus. Vezi definitia »
AUTOELÓGIU s.n. Elogiu adus propriei persoane. [Et. incertă]. Vezi definitia »
ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium) Vezi definitia »
ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoare și strălucirea argintului (1); argintos. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + suf. -iu. Vezi definitia »
NAINGÍU, naingii, s. m. Naist. [Pr.: na-in-] – Nai + suf. -ingiu. Vezi definitia »