Definita cuvantului priu
príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu priu
SOLILOCVIU, s.n. 1 Vorbire cu sine însuși; monolog. o atitudine maniacală îl împinde la un solilocviu (CONST.). 2 Scriere cu caracter de monolog. Celebre sunt solilocurile sfântului Augustin. pl. -ii. și soliloc s.n. Vezi definitia »
PEISÁGIU s.n. v. peisaj. Vezi definitia »
váriu (livr.) [riu pron. rĩu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii Vezi definitia »
premiu= recompensa premiu(Nobel)= recunoastere, distinctie Iulian Nitu, Bucuresti Vezi definitia »
BĂRNUȚIU, Simion (1808-1864, n. Bocșa, jud. Sălaj), om politic și gînditor român. Fruntaș al Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania; vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj din 3-5/15-17 mai 1848, unde a rostit un discurs celebru, în care cerea egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte naționalități. După înfrîngerea Revoluției a emigrat în Moldova (1851), unde a activat ca profesor de filozofie și drept public al Univ. din Iași. A sprijinit domnia lui Al. I. Cuza și politica de reforme a acestuia („Dreptul public al românilor”). A introdus predarea în limba română a filozofiei, în Transilvania. A promovat kantianismul, fapt care a favorizat deschiderea gîndirii filozofice românești către știință și atitudine critică („Psihologia empirică și logica”, „Metafizica”). Vezi definitia »