Definita cuvantului otoman
OTOMÁN, -Ă, otomani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu otoman
METACARPIÁN, -Ă adj. Al metacarpului. [Pron. -pi-an. / < fr. métacarpien]. Vezi definitia »
NAN1 s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus) Vezi definitia »
TETRACLORMETÁN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. tetrachlormethane. Vezi definitia »
a avea bot de merțan expr. (adol., glum.) a avea dinții cariați Vezi definitia »
parcán (parcáne), s. n. – Fortificație, zid de apărare. – Var. părcan. Sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s. n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány. – Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificații). Vezi definitia »