XEROFÓRM s.n., pl. xerofórmuri Vezi definitia »

PORTÁRM, -Ă adj. Care deține o armă. ◊ Permis portarm = autorizație oficială de a purta o armă. // s.f. Purtare, deținere de armă. [Cf. fr. porte-arme]. Vezi definitia »

arm (ármuri), s. n. – 1. (Olt.) Coapsă. – 2. Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsă între crupă și gambă. – Var. armur. Mr. armu. Lat. armus (Pușcariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661; DAR); cf. sard. armu, cors. erme, fr. ers. Sensul de „coapsă” nu apare în dicționare, cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 și Pușcariu 124 explică var. armur printr-un dim. *armulus; este mai probabil un sing. regresiv, de la pl. armuri (Byck-Graur 28). Der. armurar (var. armurare, armurăriță,), s. n. (specie de ciulini, Carduus Marianus; tumoare la vite), pe care DAR îl explică printr-un lat. [tumor] *armoralis. Din rom. a trecut în mag. armurár (Edelspacher 8). Vezi definitia »

UMBELIFÓRM, -Ă adj. în formă de umbelă. (< fr. ombelliforme) Vezi definitia »

SCALARIFÓRM, -Ă, scalariforimi, -e, adj. În formă de scară (11). – Din fr. scalariforme. Vezi definitia »