Definita cuvantului oxigen
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oxigen
NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit]. Vezi definitia »
Termen derivat de Wady de la Natuf, unde această populație mezolitică a fost recunoscut* J0 Emmanuel Anati,
Palestine before the Hebrews, pp. 49 sq.; Muller-Karpe, Handbuch Vezi definitia »
TERIGÉN, -Ă adj. 1. născut, apărut din pământ. 2. (despre depozite marine) din materiale aduse de pe uscat. (< fr. terrigène) Vezi definitia »
IMÉN s.n. v. himen. Vezi definitia »
IZOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre țesuturi) Care are aceeași origine embrionară cu un alt țesut. [Var. isogen, -ă adj. / < germ. isogen, cf. gr. isos – egal, lat. genus – gen]. Vezi definitia »