Definita cuvantului numen
NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu numen
SELEN- v. seleno-. Vezi definitia »
TRIGÉMEN, trigemeni, adj. (În sintagma) Nerv trigemen = a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. – Din it. trigemino (după gemen). Vezi definitia »
progálben, -ă, adj. (reg.) foarte galben. Vezi definitia »
NAFTALÉN s. n. (Chim.) Naftalină. – Din fr. naphtalène. Vezi definitia »
SATÉN s. n. v. satin. Vezi definitia »