Definita cuvantului palatin
PALATIN1, palatini, s. m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu palatin
ALDRIN [ɔ:ldrin], Edwin (n. 1930), cosmonaut american. Pilotul modulului lunar al navei Apollo 11, prima navă cu echipaj uman care a aselenizat la 20 iul. 1969; cu nava cosmică Gemini 12, a realizat, în 1966, un record al „plimbării” în spațiul cosmic (5 ore și 30 de minute). Vezi definitia »
TRINCHETÍN, trinchetini, s. m. (Mar.) Velă triunghiulară prinsă de arborele trinchet. – Din it. trinchettina. Vezi definitia »
ceașín, ceașínuri, s.n. (înv.) gust. Vezi definitia »
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Bun la inimă; blând, pașnic, prietenos. ♦ (Despre figură, fire, manifestări ale oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe; binevoitor. – Slav (v. sl. blažĕnŭ). Vezi definitia »
ANODÍN, -Ă adj. (Liv.) Fără importanță, neînsemnat; inofensiv. [< fr. anodin, cf. gr. anodynos < an – fără, odyne – durere]. Vezi definitia »