TULDUÍ, vb. (Reg.) A pune la cale, a plănui. Vezi definitia »

cobărluí, pers. 3 sg. cobắrluie, vb. IV (reg.) a prăda, a fura. Vezi definitia »

CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui. Vezi definitia »

ácul-pămấntului (plantă) s. m. art. Vezi definitia »

TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”. Vezi definitia »