Definita cuvantului persecuție
PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊ Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu persecuție
HIPOCOLÍE s.f. Reducere a secreției biliare. [Gen. -iei. / < fr. hypocholie, cf. gr. hypo – sub, chole – bilă]. Vezi definitia »
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. Vezi definitia »
OTOGRAFÍE s. f. descriere a urechii. (< fr. otographie) Vezi definitia »
CAVALERÍE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria]. Vezi definitia »
OXIDIMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă a substanțelor, bazată pe oxidare. (< fr. oxydimétrie) Vezi definitia »