EPICURÉU, -ÉE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus) Vezi definitia »

SADUCHÉU, saduchei, s. m. (În antichitate) Adept al partidului marelui cler mozaic, reprezentând interesele marilor proprietari de pământ și ostil fariseilor. – Din lat. Sadducaei. Vezi definitia »

pernéu s.n. (reg.) cenușă rezultată din arderea paielor. Vezi definitia »

corintéu (corintéi), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896). Vezi definitia »

perghetéu s.n. (reg.) talangă de format mic. Vezi definitia »