Definita cuvantului plasă
PLÁSĂ1, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ◊ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol. III. (Rar.) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plasă
CICLOMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării ontogenetice. [Cf. gr. kyklos – cerc, morphe – formă]. Vezi definitia »
MARINÁTĂ, marinate, s. f. Mâncare de pește, de carne etc. preparată prin marinare. – Din bg. marinátos, it. marinata. Vezi definitia »
IZALOBÁRĂ s. f. linie care unește pe o hartă meteorologică punctele cu aceeași variație a presiunii atmosferice. (< fr. isallobare) Vezi definitia »
rișcásă s. f. – (Trans.) Orez. Mag. rizskása (Gáldi, Dict., 154). Vezi definitia »
tárniță (-țe), s. f. – 1. Șa de călărie. – 2. Depresiune într-o înălțime. Sb., cr. tarnice, rut. tarnica „care de poveri” (Tiktin; Candrea), în loc de *tovarnica ‹ tovarŭ „povară”, cf. mag. tárnok „șa”. – Der. întărnița, vb. (a înșeua). Tarliță, vb. (Banat, targă) pare a rezulta dintr-o contaminare a lui țarniță cu mag. taraglya „targă”. Vezi definitia »