Definita cuvantului platnic
PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu platnic
HIDROACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la hidroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază producerea și propagarea sunetelor în apă. (< fr. hydroacoustique) Vezi definitia »
SCORBÚTIC, -Ă adj. De natura scorbutului. // s.m. și f. Bolnav suferind de scorbut. [< fr. scorbutique]. Vezi definitia »
ORGANÍSMIC, -Ă adj. 1. (biol.) referitor la organism. 2. care ține de o organizare asemenea organismului. (< germ. organismisch) Vezi definitia »
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico. Vezi definitia »
RADIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la radiologie, de radiologie. [< fr. radiologique]. Vezi definitia »