Definita cuvantului polei
POLEÍ2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polei
beglerbéi (beglerbéi), s. m. – Guvernator al unei provincii în Imperiul Otoman. – Var. beilerbei. Tc. beglerbeg sau beylerbey (Șeineanu, II, 16). Vezi definitia »
ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. Vezi definitia »
CÂRDEI, Filimon (1903-1971, n. Rădăuți), zoolog român. Prof. univ. la Iași. Studii de sistematica, biologia, ecologia și zoogeografia opilionidelor, odonatelor, formicidelor. Coautor șa Fauna R.S.R. (Odonata). Vezi definitia »
CHEI s. n. 1. construcție pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea și descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului și pentru a preveni inundațiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal. 2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată. (< fr. quai) Vezi definitia »
șteompéi s.m. pl. (reg.) cotoare de plante rămase pe câmp după cosit sau după secerat; ștepi. Vezi definitia »