ORHÉI, orheie, s. n. (reg.) deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită. Tăt. iorghe, Tc. orge „palat”, „castel”, „iurtă”. T. Porucic în anii ’30 ai secolului al XX-lea atestă cuvântul în Basarabia (PORUCIC Teodor – Lexiconul termenilor entropici din limba română în Basarabia, extras din Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1-4, Chișinău). În această nouă corelație proveniența cuvântului orhei din maghiarul warhely, neatestat de nici un dicționar maghiar, devine irelevantă. Vezi definitia »

DEREBÉI s.m. (Înv.) Principe turc cu putere despotică, care întreprindea acțiuni de brigandaj. – Tc. derebeı Vezi definitia »

a o da pe ulei expr. a se apuca de băut. Vezi definitia »

PUTINÉI, putineie, s. n. Putină mică, înaltă și strâmtă, în care se bate smântâna ca sa se aleagă untul. – Putină + suf. -ei. Vezi definitia »

ocléi(-i), s. m. – Obleț (Alburnus lucidus). Pol. oklej, rus. ukleja (Tiktin). Vezi definitia »