ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu. Vezi definitia »

CONSISTÓRIU s. n. 1. consiliu al împăraților romani. ◊ locul unde se ținea. 2. instanță judecătorească ecleziastică. ◊ consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ◊ adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< lat. consistorium, fr. consistoire) Vezi definitia »

OMÁGIU s. n. 1. (în evul mediu) jurământ de credință și de supunere făcut de un vasal către suzeranul său. 2. manifestare a credinței, respectului, admirației față de cineva. (< lat. homagium, it. omaggio, fr. hommage) Vezi definitia »

BULANGÍU, bulangii, s.m. 1. (Peior.) homosexual 2. (fig., depr.) om rău sau nesimțitor, sinonim cu sensul figurativ al cuvintelor măgar (2), porc (2). /< bulan (=picior (depr., et. nec.))+ suf. gíu (< tr. „-ci” (citit „gi”), sufix ce marcheaza o ocupatie legata de substantivul pe care-l completeaza, ex. makraci = macaragíu) Vezi definitia »

samaragíu, samaragíi, s.n. (înv.) 1. persoană care confecționa și vindea samare; sămărar. 2. soldat conducător de samare. Vezi definitia »