VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Vezi definitia »

VOMITÓRIU s.n. (Ant.) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. [Pron. -riu. / < lat. vomitorium, cf. fr. vomitoire]. Vezi definitia »

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. Vezi definitia »

ÓȚIU s.n. (Liv.) Lenevie, trândăvie; tihnă. [Cf. it. ozio, lat. otium]. Vezi definitia »

OPERATÓRIU, -IE adj. referitor la operații chirurgicale. (< fr. opératoire, lat. operatorius) Vezi definitia »