Definita cuvantului postav
POSTÁV, (2) postavuri, s. n. 1. Țesătură de lână groasă, adesea păroasă, din care se confecționează îmbrăcăminte, pături etc. 2. (La pl.) Diferite sortimente de postav (1) sau de confecții de postav. [Pl. și: postăvuri] – Din sl. postavŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu postav
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hâlpav, -ă, hâlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti. Vezi definitia »
lấngav, -ă, lấngavi, -e, adj. (pop.) moleșit, molatic. Vezi definitia »
gúbav, gúbavă, gúbavi, gúbave, adj. (reg., înv.) 1. lepros. 2. (fig.) smerit, umil. 3. slăbănog, bolnăvicios, gălbejit. Vezi definitia »
năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »
SCLAV, -Ă s. m. f. 1. persoană lipsită de orice mijloace de existență, în proprietatea deplină a unui stăpân care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ◊ (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus) Vezi definitia »