șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. Vezi definitia »

...are 3 forma de plural. va rog sa va hotarati care este cea corecta. Vezi definitia »

PERPETUÁRE s. f. faptul de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ ă speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. (< perpetua) Vezi definitia »

STRICÁRE, stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei. – V. strica. Vezi definitia »

CLARIFICÁRE, clarificări, s. f. Acțiunea de a (se) clarifica. – V. clarifica. Vezi definitia »