Definita cuvantului profesiune
PROFESIÚNE, profesiuni, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-. – Var.: profésie s. f.] – Din fr. profession.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu profesiune
FONAȚIÚNE s.f. (Biol., fiz.) Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pron. -ți-u-, var. fonație s.f. / < fr. phonation, cf. gr. phone – voce]. Vezi definitia »
SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune. Vezi definitia »
ANTISTENE (ANTISTHENES) (c. 435- 370 î. Hr.), filozof grec. Întemeietorul școlii cinice. Elev al lui Socrate. Adversar al doctrinei platoniciene a separației ideilor, a promovat relativismul în filozofie, făcînd din individ scopul exercițiului său filozofic. Vezi definitia »
COMPÚNE, compún, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (după pune). Vezi definitia »
DAMNAȚIÚNE, damnațiuni, s. f. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) Osândire la muncile infernului. [Pr.: -ți-u-. – Var.: damnáție s. f.] – Din fr. damnation, lat. damnatio, -onis. Vezi definitia »