Definita cuvantului fonațiune
FONAȚIÚNE s.f. (Biol., fiz.) Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pron. -ți-u-, var. fonație s.f. / < fr. phonation, cf. gr. phone – voce].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonațiune
ADAPTAȚIÚNE s.f. v. adaptație. Vezi definitia »
CELINE [selín] (pseud. lui Henri-Louis Ferdinand Destouches [detuș]) (1894-1961), prozator francez. Romane insolite, cu pronunțat caracter anticonfirmist („Călătorie la capătul nopții”, „Moarte pe credit”) și, ulterior, inspirate de evenimentele războiului („De la un castel la altul”). Vezi definitia »
MENȚIÚNE, mențiuni, s. f. 1. Semnalare, pomenire, menționare; (concr.) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicație, specificare, 2. Distincție onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoși, concurenților la o competiție etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. mention, lat. mentio, -onis. Vezi definitia »
EXPECTORAȚIÚNE s.f. v. expectorație. Vezi definitia »
DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z