buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență). Vezi definitia »

pîrtic (-curi), s. n. – (Trans.) Fleac, lucru de nimic. Mag. portéka (Candrea). Vezi definitia »

STEÁRIC adj.m. Acid stearic = acid gras, solid, alb, care se găsește în grăsimile naturale și care se întrebuințează la fabricarea lumânărilor. [< fr. stéarique, cf. gr. stear – seu]. Vezi definitia »

VÉSTIC, -Ă adj. de apus, apusean, occidental. (< germ. westisch) Vezi definitia »

BUBÓNIC, -Ă adj. Referitor la bubon, care se manifestă printr-un bubon. ◊ Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) manifestată prin abcese. [< fr. bubonique]. Vezi definitia »