Definita cuvantului puncție
PÚNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu puncție
SITIOFOBÍE s. f. teamă patologică de mâncare, simptom în unele boli mintale. (< fr. sitiophobie) Vezi definitia »
PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation]. Vezi definitia »
FETOMETRÍE s. f. procedeu radiologic de măsurare a diametrului capului fetal. (< engl. fetometry) Vezi definitia »
CRIOLOGÍE s. f. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se manifestă în apropiere de zero absolut. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryologie. Vezi definitia »
–PLASÍE v. –plazie. Vezi definitia »