Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
GENOCÓPIE s. f. fenotip care poate fi produs de diferite gene. (< germ. Genokopie) Vezi definitia »
Indigestie Sursa: http://www.potencialis.ro/cns/glossary/overview.html Vezi definitia »
AMBIDEXTRÍE s.f. Însușirea de a fi ambidextru. [< fr. ambidextrie]. Vezi definitia »
ATAXOFOBÍE s. f. fobie față de dezordine. (< fr. ataxophobie) Vezi definitia »
COTIZÁȚIE, cotizații, s. f. Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociații, ai unei organizații etc.; p. ext. contribuție bănească la o cheltuială comună. [Var.: cotizațiúne s. f.] – Din fr. cotisation. Vezi definitia »