Definita cuvantului răcni
RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răcni
tiopăní, tiopănésc, vb. IV (reg.) a tăpși mămăliga. Vezi definitia »
STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face streașină (la garduri, la porți). – Din streașină. Vezi definitia »
șondromăní, șondromănésc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi încet; a sta la taifas. 2. (refl.) a se certa, a se ciondăni. Vezi definitia »
puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț). Vezi definitia »
țocní, țocnésc, vb. IV (reg.) 1. a lovi un obiect, a ciocni. 2. a produce dureri. 3. a săruta cu zgomot. Vezi definitia »